marți, 8 martie 2011

Chipul Meduzei - modelaj din polymer clay FIMO

  Când am citit denumirea concursului  gândul mi-a zburat la chipul Meduzei din mitologie. Am văzut-o cu ochii minţii:o femeie de o frumuseţe stranie, cu ochi înfricoşători, roşii, cu faţa palidă, părul negru încâlcit prin care se agită şerpi cu limba despicată şi solzi de argint.
  Iniţial am modelat chipul cu trăsături masculine, dar încet, încet i-am dat chip de femeie.
Nu spun mai multe despre ea. Octavian Paler a descris-o foarte bine în romanul “Mitologii subiective”. Căutând acum informaţii despre Meduză…abia acum după ce-am pus modelajul la copt, am găsit acestea
Nici inainte şi nici în timpul lucrului nu m-am uitat după vreo imagine cu chipul ei şi nici n-am recitit Legendele Olimpului. Era deja format în minte.
  Am modelat-o integral din fimo. Pentru şerpi am adunat toate resturile multicolore, le-am răsucit formând un baton ce l-am tăvălit în glitter, picăţele mărunte argintii. După aceea am subţiat batonul, l-am taiat în 7 părţi şi-am format la fiecare câte un cap de şarpe cu ochii roşii şi limba bifurcată.
  Capul Meduzei l-am modelat iniţial cu osatura şi muşchii feţei şi i-am făcut orbitele. În orbite am introdus globii oculari, la care am aplicat irişi roşii şi pupilele. Peste tot am aplicat o foaie subţire de piele, am netezit urmând reliefurile, am tăiat pleoapele şi gura şi le-am dat forma firească. S-a cam lipit pielea de irişi şi pupile, s-au mâzgălit puţin, dar asta e…puteam să stric totul dintr-o singură mişcare. În gură am strecurat limba şi am pus buze, uşor maronii…să nu fie nimic roz, cum a fost cerinta concursului.
  Capul l-am aşezat pe un disc din fimo pe care am pus un ac cu buclă (agăţătoarea). După aceea am aplicat rând pe rand şuviţele de păr şi şerpii, ce i-am încâlcit cât mai mult, având grijă să creez multe puncte de contact între fire şi şerpi.
La modelare m-am folosit doar de degete şi o mină de pix goală, a, şi de maşina de tăieţei pentru a întinde foaia pentru piele.
  Pandantivul este montat pe panglică de organza şi şnur de bumbac, având accesorii argintate. N-am măsurat lungimea că oricum nu-l vând.
  Este un pandantiv antideochi, aş putea zice, privirea fiind atrasă de acest chip straniu, palid, contrastând cu negrul părului, cu ochii roşii, ca şi de la şerpii strălucitori cu ochii la fel de roşii. În popor se zice ca roşul fereşte de deochi, nu ? E urât, înfricoşător, dar şi frumos.
  Mie mi-e cam frică de şerpi…iar faptul ca o femeie să poarte şerpi în păr mi se pare chiar îngrozitor, şocant, chit că e doar un personaj mitologic. Ce mai pui că avea şi o privire ce îngheţa totul în jur. Cumplit blestem dat de Atena.
… Am fost frumoasă, dar ce importanţă mai are urîţenia mea pe lîngă ochii mei! Mi-a silă de cît am ucis. Şi mă trezesc gemînd de frică eu, care fără voia mea am devenit cea mai temuta dintre fiare… A trebuit să văd multe ca să-mi dau seama ce se întîmplă. În ochii celor pietrificaţi e o spaimă pe care numai singurătatea văzută de aproape o poate stîrni. Pentru că nu şerpii din părul meu, ştiu sigur, nu şerpii îi îngrozesc, ci ochii mei în care se cască o singurătate ce-i omoară. Le îngheaţă sîngele şi îi împietreşte. Blestemată fie clipa care mi-a scos-o în cale pe Atena…”
Octavian Paler – MITOLOGII SUBIECTIVE


 Meduza mea are gura deschisă. Ţipă ! Îşi ţipă singurătatea…

am pozat din mai multe unghiuri, prima de jos fiind cu blitz, să vedeţi strălucirea solzilor



După coacere am finisat chipul cu o lamă de cutter şi-un smirghel foarte fin, la nas, pleoape şi din neatenţie i-am ciupit pielea la pliul nării drepte. Se vede o mică gaură ce nu-mi place. Ca atare, la viitoarea etapă de modelare şi coacere, voi finisa chipul şi voi schimba după aceea toate aceste imagini. Şi la irişi trebuie să corectez, că s-au cam îmbâcsit când s-a lipit pielea de ei. Îi pictez puţin cu acrilic roşu să le accentuez expresia. Pe frunte s-a strecurat o bulă micuţă de aer ce s-a dilatat şi-a format un cucui...Aşa rămâne ! dacă polizez  se subţiază pielea şi se va vedea corpul întunecat.
Când am început modelarea nu aveam decât acel cocoloş de fimo şi niciun pic de alb, negru şi culoarea pielii. Am oprit lucrul, am comandat repede fimo şi abia în ultima zi când trebuiau depuse lucrările pentru concurs am primit coletul prin poştă. Aşa că zor, zor s-o modelez şi copt până la ora 24. De aceea am pozat la lumina becului, de aceea n-am modelat-o perfect şi n-am observat că-i modelasem ditamai nasul...Era Meduza din Oplimp, au grecii nasul mare, dar nici chiar aşa :D

Concursul s-a încheiat şi-am primit locul III ! Din păcate n-au participat decât 12 creatoare, din cei 1000 de înscrişi şi nu au votat decât 45, Meduza obţinând doar 5 voturi.

4 comentarii:

  1. mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc ! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu nas mare sau mic,cu o gaura mica in pliul nasului sau fara ea,Meduza e extraordinara!!Un exemplu perfect pt ceea ce poate crea o minte plina de idei si doua maini talentate!!!!Din inima,FELICITARI!Pentru idee,pentru concept,pt poveste si pt realizare!

    RăspundețiȘtergere
  3. iti multumesc !
    :D m-ai pus să măsor ! narile au lăţimea de 9 mm, gura din colţuri(nu buzele colorate) avea tot 9 mm. Normal, gura nu trebuie să fie mai mică decât nările şi să nu depăşească linia ce coboară vertical din pupile. Într-un fel ai dreptate că are guriţa mică, aşa că, adineauri a "păpat" şmirghel şi acum are lungimea din extremităţi de 10 mm şi atinge acea linie ce coboară de la irişi.
    Altă regulă spune că distanţa dintre ochi trebuie să fie egală cu lungimea ochiului. Faţa Meduzei e mai îngustă, ochii mai mari, aşa că distanţa dintre ochi s-a micşorat. Am văzut persoane cu această distanţă mai mică, că nu toţi suntem perfecţi, mai ales Meduza cea urâtă :D

    RăspundețiȘtergere