marți, 25 ianuarie 2011

Festivalul naţional al tradiţiilor populare - ediţia a III-a, Sibiu, 21-27 iulie 2003

În 2003 am fost invitată de Centrul Judeţean al Creaţiei Populare Buzău să particip cu pictură pe sticlă - icoane - la Festivalul tradiţiilor populare de la Sibiu. au fost alese din ţară 3 judeţe, din Republica Moldova unul (Bălţi) toate începând cu litera B.
 M-am bucurat mai ales că aveam ocazia să-mi văd locurile natale, născându-mă la Mediaş şi copilărind primii 3 ani în apropiere de Copşa Mică.
În toată perioada festivalului a trebuit să purtăm costume populare specifice zonei şi să lucrăm în public. Mie mi-au dat un costum din zona nordică a judeţului, din Buda. Aveam o ie dar era din judeţul Prahova.
Am fost cazaţi cu toţii la o unitate militară, mâncam la cantina de acolo, iar de dimineaţa până seara expuneam lucrările şi chiar lucram.
Au participat creatori populari şi artişti plastici din judeţ :
eu fiind singura care pictam pe sticlă
A trebuit să iau cu mine nu numai icoanele înrămate, majoritatea în lemn de nuc masiv (greleeee !) dar şi borcănaşe şi tuburi cu culori acrilice, pensule şi alte rechizite, necesare pictării. În zarva ambalării am uitat camera foto acasă...sa mor !! noroc că ne-au însoţit fotograful profesionist Ion Tăbăcaru şi cameramanul Mihai Drăgulin şi ne-au pozat şi filmat în timp ce lucram, sau pe artiştii din grupurile şi ansamblurile populare când cântau şi dansau pe scenă şi nu numai.
A fost aşa de frumos ! era prima dată când vizitam Dumbrava Sibiului, Muzeul Popular şi chiar Sibiul. Din păcate şi ultima dată..
Ne-au repartizat câte doi la o casă populară. Doamna Adela Petre a dorit să stau cu dânsa în aceeaşi casă, unde mai fusese şi altă dată, fiind celebră în ţară şi în lume, prin ţesăturile cu păr de capră în culori naturale.
 Casa cu nr. 130, în josul hărţii, lângă pădure, unde este un grup de 5.

Dânsa torcea şi cânta sus pe prispă, iar eu pictam dedesubt unde era pivniţa casei. Lângă mine mai expunea pictură pe piatră pictorul Ioan Borza, pe masa ce se vede în prima poză. Eu lucram în spatele paravanului să nu bată soarele prea tare dinspre apus. Sus pe prispă era presărat lut uscat şi când o vizitau turiştii, îmi pica în cap şi pe geamul ce-l pictam numai praf....trebuia să întrerup lucrul când urca careva scările. Acest amănunt şi faptul că mai în fiecare zi a plouat, de trebuia să strâng mereu panourile şi să le reaşez, ceea ce făceam şi în fiecare dimineaţă şi seară...Altă mare grijă a fost să nu cumva să pătez costumul popular împrumutat, cu acrilice, că nici cu hipoclorit nu mai scoteam petele...

Iconiţa aceasta am desenat-o şi pictat-o pe loc, sub privirile vizitatorilor. Plus că mai prezentam tehnica, acordam atenţie tuturor. La plecare îmi scriau într-un caieţel de impresii.
Fetiţa aceasta, de numai 7 ani, mi-a scris prima impresie in carneţel. Aici mă întreba ce este şi la ce folosesc unealta aceea (un cutter).

Cuvinte frumoase scrise de oameni frumoşi, ce-au zăbovit câteva clipe în faţa lucrărilor mele.
Cum îmi stă în costum ? Fiind mai micuţă mai că dădeam cu poalele de pământ. Trebuia să merg cu mare grijă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu